Începutul




Este greu pentru orice bolnav să-și amintească acel moment în care a început totul. Eu mă gândesc și acum la acel început care pentru mine a fost în  2006 cu un ușor tremor la mâna stângă. Trecând peste toți acei poate, de ce, cum, parcă, rămâne regretul că nu am acordat suficientă atenție acestui fapt. La 27 de ani  mă gândeam că nu pot păți nimic, nu eu etc..


Aceast mod de a vedea Boala Parkinson și viața în general a fost cel mai dăunător pentru mine,pe termen scurt, mediu și lung. Au trecut ani de zile în care modul meu de a gândi a dus la agravarea rapidă a simptomelor culminând cu dificultățile mari de mișcare  și implicit imposibilitatea de a mai fi angajat. Consider că această boală este foarte parșivă. Nu doare dar este ca o furnică ce mută, bob cu bob, un munte de nisip. Chiar dacă în decursul anilor eram conștient de diagnostic am continuat activitatea nnmai mult decât normal, forțând uneori, de parcă cineva sau ceva se putea lăsa intimidat.

La insistența îndelungată a familiei am acceptat în 2007 să merg împreună cu tatăl meu la un medic. Speram că totul se va încheia cu o rețetă  ale cărei pastile minune vor ”rezolva” situația . Rețin mirosul specific de spital și imaginile cu câte un bolnav în pijamale. Atunci nu mă gândeam cât de familiare vor deveni, peste timp, aceste două nuanțe ale vieții cotidiene.

Ajunsesem să nu pot ține în mână o cană cu apă fără să risc să vărs jumătate. Inițial tremorul era discret, la oboseală, nervi, stres etc dar timpul trecea, fără să știu, în defavoarea mea. Ca mod de manifestare acest tremor este printre principalele simptome care conduc efectiv un bolnav de Parkinson la medic.

Între timp am schimbat locul de muncă, unde am participat activ la inaugurarea unui nou magazin. Era al doilea magazin de electrocasnice la deschiderea căruia participam activ(doar firma era diferită). Pentru cei ce nu cunosc asta înseamnă să transformi un spațiu gol într-un magazin cu marfa frumos aranjată și etichetată.

Morala: Un consult la  medicul specialist te poate salva dacă nu îl ignori. 

https://robovasi.blogspot.com


Un comentariu:

  1. Niciodată nu e târziu.Pastila așază o lîngă inima și gândire bună pentru viața ta

    RăspundețiȘtergere