Motivația

Un Baiețel

Vara trecută stăteam cu băiețelul meu pe o băncuță în fața blocului. La cei cinci anișori are un talent pentru care eu unul , adult fiind, îl invidiez:  poate începe foarte ușor o conversație cu oricine aproape. Tradițional  “se bagă pe sub pielea omului” și “e lipicios”. 


Când coboram scările  începea:

• Tati hai că iau  eu bicicleta dacă nu poți  tu (abia o ridica de jos).
• 
  
• Te țin eu de mână și coborâm împreună (la 20 kg și un metru să mă susțină pe mine, 90 kg și 1,87 m).
• 
  
• Hai  mai repede tati, hai că eu te aștept aici da?!

În multe momente dificile mă gândesc la el și la acele zile. La momentele în care se urca “pe tata căluț” și mă ținea de păr sau de barbă pe post e frâu – asta deoarece refuzasem  să țin în gură un mic  șnur. Mă gândesc la momentele în care se urca  prin toate rafturile, trecea pe sub toate scaunele și pe sub mobilă sau sărea în pat, pe canapea, fotoliu ,etc. spre disperarea mea și a lui “mamaka” îngroziți de gândul unei căzături cu toate urmările  aferente.

Dintre toate aceste zile una a fost aparte. Pe o bancă alăturată  din părculețul unde stăteam împreună sosit un băiat, cu 4-5 ani mai mare. Bunica îi cumpărase o jucărie cu elice(pe principiul spiralei, tragi de ea și o mică elice zboară). 

Motivul a fost suficient pentru micuțul meu să-și pună abilitățile la treabă. Prima etapă a fost să obțină și el una identică, iar după cinci minute magazinul de peste stradă tocmai  vânduse una nouă, verde. Următoarea jumătate de oră cei doi  râdeau și se jucau , de parcă erau  doi vechi prieteni, împărțind cele doua jucării,  și concurând  “ elicea mea zboară mai sus”.

La un moment pare inevitabila replică „ba a mea a zburat mai sus”.  Bunica și cu mine trebuie să intervenim, dar fiind mai aproape ajunge prima. 

Ceea ce a urmat a făcut să rămân blocat.  “Salut” zic eu și  răspunsul vine scurt, ca o lovitură de baros    “ Eu sânt bolnav de  X și am făcut Y operații și … ” . Salvarea mea ca adult rămas fără replică a fost micul meu poznaș „Lasă nu fi supărat, a ta a fost mai sus bine? Hai să mai dai odată„.

 Gândul meu a sărit la  operația  mea pe creier  dar acest copil e prea mic .  Nu-i adresasem nici o întrebare nici lui  nici bunicii pe această temă. Am vorbit și  am stat împreuna   dar părea  sănătos. Nimic care să de de bănuit nici în celelalte zile când îl văzusem

Cine și e îl motivează?
Cât de tare trebuie să  fie Psihic? Dar Părinții?
Timp  pentru a copilări  mai  are??  

x

https://robovasi.blogspot.com