Bătrânul

... și noaptea

Un moșneag „uitat” de lume, rude, copii este internat în spital (”vinovatul” posibil un AVC). Ca mulți pacienți doarme în prima zi iar noaptea se trezește, inconștient, , si strigă ”APĂ”. Are doar „pampers” pe el. A smuls inconștient, pătura, pantaloni, bluză...tot ce avea pe el. E frig. Mă ridic să chem asistenta deoarece sânt singurul deplasabil din salon și există șansa să-și smulgă perfuzia, să cadă.. etc la cât de agitat a devenit, așa brusc, în câteva minute. E ora 01.43 noaptea. Deschid încetișor ușa și doamna asistentă ”mă ia la întrebări” politicoasă . Rezolvă urgent situația. Încerc să adorm, mă concentrez pe respirație, ascult muzică dar nici o șansă. Adio somn.

 Noaptea următoare_-- Ora 3.43.

Mă trezesc niște strigăte neinteligibile.

Sant singurul deplasabil din salon și ușa e închisă de la frig, ”ne trage curentul domne’..Etc.„. Deschid ușa. O închid.  Se aude prin ușa pe tot corpul spitalului.   Nu văd pe nimeni la asistente sau infirmiere.

Aud tărăboi în alt salon și în alte saloane se aud mici pălăvrăgeli. Realizez că a fost o noapte lunga la corpul medical( infirmiere și asistente) adică una ca oricare alta dacă le întrebi. Ca bătrânul nostru au mai făcut "planton"  și alții. Cu ușa închisa, în liniștea nopții și a unei morți care acoperă tot spitalul și sistemul medical îl aude tot universul parcă .

Aștept în pat și revin după câteva minute. După ce au ”scăpat de un nebun", infirmierele mă întreabă " Ce-i?".

Pacientul din patul xx/x (xx= nr salon, x=nr pat) nu tace si suntem treji toți ceilalți.

Vine doctorul de gardă să vadă situația. Câțiva colegi reușesc să adoarmă ulterior . Eu și încă o persoană nu.

Revin ciclic în memorie cuvintele unui Ministru al Bolilor publice….că de sănătate nu e vorba. Înjur în gând pe cine-mi trece prin minte că ar fi  vinovat. Pe stradă nu trece nici o ființă vie timp de aproape 30 minute.

Ciudata senzație, am impresia că ”ce caut aici” amestecat cu ”ce bine era în patul meu acasă” și cu ”în țările  UE se întâmplă la fel” glazurat cu mult ”dra** să vă ia pe toți„

 Noaptea 3-- Reîncepe bâlciul. Ora 21.00

Doctorul ezită ,nici nu are unde nici cu ce. Îl înțeleg dimineața, după ce vin ceilalți . Somn zero.

Noaptea 4 –ora 21.30

Două ”nebune” vin sa-i îndrepte picioarele și să îl aspire si ventileze. Se chinuie pentru că omul nu poate/nu vrea să îndrepte picioarele si nici nu poate vorbi inteligibil de la internare. Înțelegem doar : mor, nu pot, au și atât. Una dintre ele nu aproba duritatea celeilalte.

Am vorbit cu o aparținătoare azi să vina sa explice sa vorbească cu doctorii, deși nu cred că nu cunosc detaliile cazului. Răspunde automat că a spus tot la internare deși insist ca bietul om înțelege dar nu poate fizic răspunde la întrebarea doctorului . Vine o infirmiera si semnează  ca a spălat pe jos.

November rain....

Sânt trei bolnavi cu Avc in salon. Domne' ajută. Mă țin calm … nu vreau sa mă enervez. Sânt proceduri medicale grele pentru oricine. Eu oare cum aș rezista?

Toata noaptea îl absorb și ventilează. Omul se calmează, ca niciodată. Ciudat ca omul care îl ”chinuie” îl și ajută.

Invariabil la întrebările noastre vine uneori incompetentul "Și eu ce să-i fac!". ”Dute-n ****„ zic eu in gând. (scuze mele doamnelor).

https://robovasi.blogspot.com

x